Politia micului dejun
Din cand in cand, atunci cand un coleg este in vacanta si trebuie sa ii tin locul, ajung pentru o saptamana in orasul asta din fundul pamantului. Cam asa s’a intamplat si saptamana tracuta. Din ce stiu eu orasul are un singur hotel mai acatari si acolo stau mereu. Hotelul in sine nu e asa de rau, cladire relativ noua, 3 stele, camera de tip studio pe care o iau eu este marisoara, internet “gratis” (hamsterii care imping bitii sunt cam obositi).
Dar nu de asta vreau sa vorbesc ci despre micul dejun. Micul dejun se ia la subsol, unde este sala de mese. Imediat ce intri acolo esti acostat imediat de Politia micului dejun, cum o numesc eu afectuos. Ea este formata din 2-3 tipe care au grija de macare, aranjament, etc. Imediat ce intri acolo, una dintre tipe se repede la tine: “Ce numar aveti la camera ?“. Fara exceptie, asta imi strica dimineata, din mai multe motive.
Mai intai nu imi plac oamenii care nu imi dau pace dimineata. Vreau sa ma ma asez la masa in liniste, sa imi beau cafeaua/ceaiul fara sa ma futa cineva la cap. Al doilea motiv este ca te verifica, nu carecumva sa vii acolo pe sestache si sa le mananci mancarea. Deci vinovat pana la proba contrarie, bravo. In fine, le zic numarul de camera si dau sa trec mai departe. Miscare gresita! “Va rugam sa lasati rucsacul aici“. Adica nu cumva sa iei rucsacul la masa si, ca un hot ce esti, sa le furi din macare. Nu glumesc, asta e motivul, au si un afis lipit pe perete. Adica doamne fereste, nu carecumva sa iei o chifla sa un mar un plus atunci cand plec. Faptul ca platesc in plus pentru micul dejun este irelevant pentru ei. Plus ca nu imi convine sa imi las rucsacul cu laptop’ul si o gramada de alte chestii. M’am certat cu ei la inceput insa am renuntat, nu ajungi nicaieri. Mi’am zis ca ii dau in judecata daca cineva imi fura rucsacul.
Ca mai in orice hotel, micul dejun este un fel de bufet suedez unde fiecare isi ia ce vrea. In afara de faptul ca pun marar pe oualele amestecate (bleh!) mancarea este buna, cafeaua la fel, chifle proaspete de tot felul, etc. Si totul este aranjat perfect. Mult prea perfect, enervant de perfect. Totul este aliniat la milimetru, platourile, canile, paharele. Feliile de salam, sunca si branza sunt aranjate intr’o simetrie impecabila. Pana si oualele fierte sunt aranjate intr’un model simetric. Cineva acolo are probleme serioase la mansarda.
Pana la urma as fi trecut si asta cu vederea, in fond putina ordine nu strica. Insa faza incredibila este dupa ce cineva isi ia de mancare si se duce la masa, imediat isi face aparitia una (sau chiar doua!) dintre tipe. S’a luat un pahar sau o cana ? Totul e rearanjat imediat. O farfurie s’a miscat un pic ? Se muta la loc. O felie de braza e lipsa ? Celelalte sunt aranjate incat sa pastreze simetria. Furculita de pe platoul cu sunca nu mai e in pozitia regulamentara? Este mutata imediat. Cred ca vin cel putin la 2 minute sau asa ceva sa inspecteze si sa rearanjeze.
Eu de regula stau si ma uit fascinat la ele. E atat de stupid incat e amuzant. Ba chiar nu ma pot abtine si cu o placere morbida, de fiecare data cand ma duc sa imi iau ceva, fac tot ce pot sa stric simetria: iau o cana de pe randul din spate, la fel cu pahare, mut un pic platourile, feliile de salam, oualele fierte. Insa in cateva minute cineva vine din nou si repara stricaciunile mele. E un contrast total cu hotelul unde stau de regula in München. Acolo nimeni nu te bate la cap, poti sa iti iei micul dejun in liniste, totul e aranjat si aici insa nimeni nu are obsesia asta bolnava de a pastra ordinea in fiecare minut, nimanui nu ii pasa ce faci cu rucsacul, etc.
Cu putin noroc nu o sa mai ajung pe acolo in viitorul apropriat!
Tags: breakfast, hotel, obsession, order, police, rude | Comments feed
Daily stuff | Stefan | 
august 22, 2009 1:22 pm
very funny to read but it would annoy the hell out of me :)
[:en]Well, I was slightly annoyed too ;-)
[:ro]Si pe mine ma can enerveaza ;-)
[:ro]Da, e foarte amuzant sa incerc sa vizualizez.
Chestia cu aranjatul simetric o faceam si eu mereu de fiecare data cand facea mama ceva dulciuri. Cum luam o bucata, cum rearanjam totul intr-un nou mod in asa fel incat sa pastrez o geometrie frumoasa pe farfurie.
[:en]Yes, it’s really funny to try to visualize it.
I used to arrange symmetrically the sweets my mother used to make and whenever I (or somebody else) took a piece, I would rearrange the whole thing in order to still have a perfect and beautiful geometrical shape on the plate.
[:en]As I was saying, I like order too but these women were taking that to the extreme, borderline with obsession ;-)
[:ro]Dupa cum ziceam, si mie imi place ordinea si simetria insa femeile alea merg prea departe, undeva spre obsesie ;-)
Am ris si mi-am imaginat figura ta uimita in timp ce nebunele alea aranjau feliile de sunca :D Si tu, raule, le strici ordinea acolo … tz tz tz
Mi-a placut mult cum ai povestit :)
[:ro]A trebuit sa le stric smecheria, pur si simplu nu m’am putut abtine ;-)
[:en]I just had to mess up their small, ordered little world. I just had to ;-)