HTC Desire

Acum cateva luni telefonul meu  – un Nokia N85 la vremea respectiva – a avut un accident nefericit si ecranul s’a stricat nasol. Presupun ca apa, cristalele lichide si electricitatea nu formeaza o combinatie foarte fericita. A mai functionat oarecum pentru scurt timp insa apoi si’a dat duhul, cu toate ca telefonul parea sa functioneze inca.

Asa ca aveam nevoie de un telefon nou si dupa multi ani am ajuns la concluzia ca trebuie sa imi iau la revedere de la Nokia si sa imi iau un telefon cu Android, noul sistem de operare mobil dezvoltat de Google. Pana la urma mi’am luat un HTC Desire clasic si trebuie sa recunosc ca este o diferenta de la cer la pamant intre Desire si vechiul meu Nokia:

Este adevarat, N85′ul era deja relativ vechi insa este o senzatie misto  sa poti rula un sistem de operare deschis, in total contrast cu sistemul Symbian inchis de pe Nokia. Am pastrat versiunea de Android oficiala de la HTC doar cateva zile iar apoi mi’am deblocat telefonul si am instalat una dintre multele versiuni customizate de Android dezvoltate de comunitatea open-source. Avantajul acestor versiuni customizate este faptul ca actualizarile vin mult mai des comparativ cu versiunile oficiale si in acelasi timp contin multe chestii utile ce nu sunt prezente in versiunile oficiale – cum ar fi criptare, multe optimizari si imbunatatiri ale vitezei, consum redus de energie, suport pentru noi formate audio/video si multe altele.

Din punct de vedere al hardware’ului este practic un computer in toata regula, doar intr’un format mai mic. Si pentru ca tot vorbim de computere, tocmai am avut unul din momentele alea in care realizezi cat de mult a avansat tehnologia IT.

Imi aduc aminte de acum 20 de ani sau asa ceva – ceea ce nu e chiar asa de mult daca stai bine sa te gandesti – cand taica’miu a adus acasa primul nostru calculator personal, un Amstrad PC 1640. Presupun ca atunci a fost momentul cand am prins gustul calculatoarelor.

Stiu ca nu are prea mult sens sa le compar insa este totusi amuzant sa imi amintesc de trecut, atunci cand nimeni nu avea acasa Internet. Ia sa vedem, cateva statistici:

• Procesor – Amstrad’ul avea un Intel 8086 la 8 Mhz. Desire are un procesor mobil Snapdragon la 1Ghz. O crestere de 12400% ! Nebunie, nu’i asa ?
• Grafica – Amstrad’ul avea un placa grafica EGA de toata frumusetea ce era capabila de 16 culori si avea o rezolutie maxima de 640×350. Desire are o rezolutie de 800×480 si suporta 16 milioane de culori. Nu exista nici o comparatie insa pe vremea aia eram total fermecat de jocurile colorate, si nici nu ma interesa ca pixelii de pe ecrat erau cat China. Era mai mult decat suficient pentru juca niste jocuri superbe cum ar fi The Secret of Money Island, Prince of Persia si jocurile de la Sierra On-line: King’s Quest, Space Quest si tot asa.
• Memorie – Amstrad’ul avea 640k, Desire are 576 MB.
• Stocare -Amstrad’ul avea doua unitati de disk de 5.25″. Da, alea mari. In plus avea si o hard disk de tip card de 20 MB, care era practic un card enorm full-slot pe EISA (precursorul PCI’ului) si care facea niste zgomote extrem de ciudate atunci cand scria sau citea informatie. Desire are un card micro SD 16GB care nu are parti in miscare, este mult mai rapid, este total silentios si este mai mic decat o unghie. Ai putea probabil sa il inghiti fara sa iti dai seama.
• Conectivitate – Amstrad’ul nu prea avea asa ceva, nu era Internet pe vreme aia, nu pentru utilizatori privati oricum. Desire are o multitudine de metode de conectare, marea majoritate sunt capabile de viteze de neconceput pe vremea Amstrad’ului.
• Greutate – Amstrad’ul avea cam 7 kile, nu era chiar asa de portabil. La care trebuia sa mai adaugi vreo 10 kile pentru monitor. Desire are 157 grame :)

Viitorul se arata extrem de interesant din punct de vedere al technologiei. Desigur, in cazul in care nu ne anihilam singuri.

Stuttgart noaptea

Königstrasse, renumita zona pedestriana din Stuttgart.

Estul indepartat

In ultima vreme jobul si proiectul in care lucrez m’au cam tinut ocopat si nu prea am avut timp de blog. Insa nu vrea sa’l las balta asa ca o sa vin cu niste noutati.

Jobul ma tine pe drumuri ca de obicei iar de data asta am ajuns in Coreea de Sud, cel mai la est pana acum pentru mine. Am fost pe santierul naval Samsung in partea de sud a tarii si trebuie sa spun ca este in loc extrem de impresionant. A fost o calatorie interesanta insa destul de obositoare, numai zborul este  cam 15-16 ore, plus timpi de asteptare.

Santierul este specializat in constructia navelor de tonaj extrem de mare gen nave-container, nave pentru transport de petrol, platforme plutitoare pentru foraj marin, si tot asa. Navele astea sunt pur si simplu enorme, totul pe santier este la o scala cum nu am mai vazut pana acum. Se construieste in bucati imense iar apoi sunt asamblate oarecum ca la un joc de lego. Cateva poze de pe santier, sa va faceti o idee:

Altfel tara nu e chiar asa de diferita fata de Germania, gasesti cam aceleasi produse, cam aceleasi magazine. Preturile sunt un pic mai mici la unele chesti, si mult mai mici la altele, de exemplu un pachet de tigari costa cam 1.5 Euro, fata de 4.9 Euro in Germania.

In primele zile nu am vazut nici macar o singura masina europeana pe strazi. Am crezut ca initial BMW, Mercedes, Renault si alti producatori nu pot vinde pe piata coreeana. Insa pana la urma, pana sa plec am reusit sa vad 3 masini europene, un BMW si doua Audi. Altvel vezi numai masini asiatice, insa misto si scumpe, din ce am vazut.

Alte ciudatenii includ  geamuri foarte intunecate la aproape toate masinile pe care le’am vazut, ceea ce ar fi foarte ilegal in Germania. Si aproape toti soferii au un display mare per bord si se uita la TV in timp ce conduc. O alta chestie care ar fi oarecum ilegala in Germania :)

Cafeaua in Coreea este un dezastru total, la fel este si painea. Insa altfel gasesti mancare buna si cu toate ca nu sunt un mare bautor de bere, cele cateva pahare pe care le’am baut au fost ok. Am avut cateva mari mici dificultati cu betisoarele alea nenorocite insa dupa ceva perioada de acomodare, abilitatile mele s’au imbunatatit si am reusit sa imi mananc mancarea fara sa arat ca un handicapat. Sunt destul de sigur ca nu la foloseam in modul normal insa oarecum a functionat :)

Cam atat pentru azi, Craciun fericit la toata lumea :)

Craciun inzapezit