Politia micului dejun

Din cand in cand, atunci cand un coleg este in vacanta si trebuie sa ii tin locul, ajung pentru o saptamana in orasul asta din fundul pamantului. Cam asa s’a intamplat si saptamana tracuta. Din ce stiu eu orasul are un singur hotel mai acatari si acolo stau mereu. Hotelul in sine nu e asa de rau, cladire relativ noua, 3 stele, camera de tip studio pe care o iau eu este marisoara, internet “gratis” (hamsterii care imping bitii sunt cam obositi).

Dar nu de asta vreau sa vorbesc ci despre micul dejun. Micul dejun se ia la subsol, unde este sala de mese. Imediat ce intri acolo esti acostat imediat de Politia micului dejun, cum o numesc eu afectuos. Ea este formata din 2-3 tipe care au grija de macare, aranjament, etc. Imediat ce intri acolo, una dintre tipe se repede la tine: “Ce numar aveti la camera ?“. Fara exceptie, asta imi strica dimineata, din mai multe motive.

Mai intai nu imi plac oamenii care nu imi dau pace dimineata. Vreau sa ma ma asez la masa in liniste, sa imi beau cafeaua/ceaiul fara sa ma futa cineva la cap. Al doilea motiv este ca te verifica, nu carecumva sa vii acolo pe sestache si sa le mananci mancarea. Deci vinovat pana la proba contrarie, bravo. In fine, le zic numarul de camera si dau sa trec mai departe. Miscare gresita! “Va rugam sa lasati rucsacul aici“. Adica nu cumva sa iei rucsacul la masa si, ca un hot ce esti, sa le furi din macare. Nu glumesc, asta e motivul, au si un afis lipit pe perete. Adica doamne fereste, nu carecumva sa iei o chifla sa un mar un plus atunci cand plec. Faptul ca platesc in plus pentru micul dejun este irelevant pentru ei. Plus ca nu imi convine sa imi las rucsacul cu laptop’ul si o gramada de alte chestii. M’am certat cu ei la inceput insa am renuntat, nu ajungi nicaieri. Mi’am zis ca ii dau in judecata daca cineva imi fura rucsacul.

Ca mai in orice hotel, micul dejun este un fel de bufet suedez unde fiecare isi ia ce vrea. In afara de faptul ca pun marar pe oualele amestecate (bleh!) mancarea este buna, cafeaua la fel, chifle proaspete de tot felul, etc. Si totul este aranjat perfect. Mult prea perfect, enervant de perfect. Totul este aliniat la milimetru, platourile, canile, paharele. Feliile de salam, sunca si branza sunt aranjate intr’o simetrie impecabila. Pana si oualele fierte sunt aranjate intr’un model simetric. Cineva acolo are probleme serioase la mansarda.

Pana la urma as fi trecut si asta cu vederea, in fond putina ordine nu strica. Insa faza incredibila este dupa ce cineva isi ia de mancare si se duce la masa, imediat isi face aparitia una (sau chiar doua!) dintre tipe. S’a luat un pahar sau o cana ? Totul e rearanjat imediat. O farfurie s’a miscat un pic ? Se muta la loc. O felie de braza e lipsa ? Celelalte sunt aranjate incat sa pastreze simetria. Furculita de pe platoul cu sunca nu mai e in pozitia regulamentara? Este mutata imediat. Cred ca vin cel putin la 2 minute sau asa ceva sa inspecteze si sa rearanjeze.

Eu de regula stau si ma uit fascinat la ele. E atat de stupid incat e amuzant. Ba chiar nu ma pot abtine si cu o placere morbida, de fiecare data cand ma duc sa imi iau ceva, fac tot ce pot sa stric simetria: iau o cana de pe randul din spate, la fel cu pahare, mut un pic platourile, feliile de salam, oualele fierte. Insa in cateva minute cineva vine din nou si repara stricaciunile mele. E un contrast total cu hotelul unde stau de regula in München. Acolo nimeni nu te bate la cap, poti sa iti iei micul dejun in liniste, totul e aranjat si aici insa nimeni nu are obsesia asta bolnava de a pastra ordinea in fiecare minut, nimanui nu ii pasa ce faci cu rucsacul, etc.

Cu putin noroc nu o sa mai ajung pe acolo in viitorul apropriat!

Bucura’te de lucrurile marunte

Inca o saptama a inceput asa ca ma regasesc (din nou …) cu noaptea in cap conducand pe autostrazi catre iubitul meu loc de munca. Saptamana asta este un pic diferit pentru ca trebuie sa ajung la destinatie pe la 8:45 in loc de obisnuitul 7:00. Am zis ca mai bine plec mai devreme si ma opresc undeva pe langa destinatie pentru o cafea sau mic dejun, decat sa raman blocat in trafic. Dupa ora 7:00 toata lumea, cu catel si purcel, se suie in masini si se indreapta spre servici. Asa ca am ajuns in acest “rasthof” pe autostrada.

Atunci cand conduci cu noaptea in cap incerci tot ce poti pentru a sta treaz. Asa ca pana la urma ajungi sa contemplezi tot felul de lucruri. Astazi am avut o revelatie si simt nevoie sa o impartasesc cu cine se intampla sa citeasca acest articol. Ok, poate revelatie este mult spus si poate anumite persoane ma vor numi “Domnul Evident” insa tot cred ca din cand in cand avem nevoie sa ni se spuna ceea ce este evident. Si asta e valabil si pentru mine.

De cele mai multe ori viata e de tot rahatul. Asta nu e un secret insa cumva trebuie sa trecem prin viata fara sa dam in benga. Cum ? Cum oare putem sa gasim acea putere interioara ? Trebuie sa ne bucuram de lucrurile marunte. Oricat de nasoala ar parea viata in anumite momente, mereu exista aceste lucruri marunte. Bucura’te de o bucatica de cer senin. Bucura’te de o raza de soare. Bucura’te de cantecul pe care il asculti la MP3 player’ul tau. Fii fericit cand iti vezi persoana iubita zambind. Zambeste’i si tu! Bucura’te de cantecul unei privighetori. Bucura’te de rasul unui copil. Bucura’te de liniste. Bucura’te de muzica. Adu’ti aminte ca poate fi mult mai rau, pentru multa lume chiar este. Bucura’te ca traiesti. Bucura’te de o cana de cafea proaspata. Bucura’te de o carte buna. Imbratiseaza’ti copilul, fii fericit ca poti face asta, multi nu au aceasta posibilitate. Sunt atatea lucruri pe care le avem si le trecem cu vederea, si asta realizam abia atunci cand le pierdem.

Draga cititorule, bucura’te de lucrurile marunte. Bucura’te de viata.

Mic dejun

Yummy!