Stiu, titlul este un pic confuz si cam aiurea la prima vedere. Dar pot explica!
Deci saptamana asta sunt din nou in … umm, minunatul orasel Rheinbach. Am schimbul de dimineata asa ca de regula termin serviciul in jurul orei 15:30. Ceea ce inseamna ca e inca lumina afara. Vremea nu a fost chiar asa de calda insa a fost destul de insorit asa ca mi’am propus sa fac niste poze pe undeva. Dar unde ? Nici o problema, Google ne ajuta, evident.
Asa ca in prima zi Google a zis ca cica ar fi pe undeva prin zona niste ruine antice de pe vremea … ei bine, de pe vremea cuiva antic, fara indoiala. Am realizat ca sunt aceleasi ruine pe care le vad de la fereastra camerei mele de hotel, undeva in departare pe un deal. Am identificat satucul langa care sunt ruinele si am purces la drum. Nu poti merge cu masina chiar pana la ruine, au un fel de parcare rustica unde iti lasi masina si apoi mergi pe jos. Si mergi, si mergi. Iar apoi mai mergi un pic. Pentru ca de ce sa faci o poteca care merge direct la ruine cand poti sa faci acceasi poteca care ocoleste tot dealul ala amarat inainte sa o ia in sus, nu ?
Dar in fine, am facut ceva miscare, era insorit, cer senin, foarte misto afara. Era relativ tarziu in dupa-amiaza aia asa ca nu era prea multa lume pe acolo. Ceea ce e foarte bine. Asa ca intr’un final am ajuns sus pe deal unde am descoperit cu oaresce dezamagire ca ruinele sunt de fapt numai o ruina. Practic numai o parte din peretele unui turn de veghe, sau ce o fi fost. Am descoperit deasemenea ruina pare sa fie un fel de loc de intalnire pentru meseriasii locali pentru ca erau graffiti pe perete. Pacat, arata destul de misto.
Insa chiar vroiam sa fac niste poze (ca doar nu m’am catarat pana acolo degeaba!) asa ca mi’am scos trepiedul si am inceput sa il aranjez. Moment in care am realizat ca cerul s’a intunecat subit, nori negri de furtuna erau deasupra mea si a inceput sa ploua. Perfect, exact ce aveam nevoie! In timp ce primii stropi de ploaie cadeau, am reusit sa fac cateva poze. Mai tarziu, dupa ce am sters majoritatea gunoaielor, am ramas cu cateva poze. Una dintre ele:
Este o imagine HDR pe care am decis sa o fac alb/negru in post-procesare. Poate parea surprinzator insa copacii morti, stancile intunecate si ruinele sub un cer intunecat nu au prea multa culoare. Ca sa fiu sincer, eu cred ca nu arata chiar asa de rau, mie imi place.
Avand in vedere ca incepuse sa ploua binisor, mi’am luat catrafusele si am luat’o pe poteca spre poalele dealului, catre parcare. Cand am ajuns jos, ploaia s’a oprit, norii au zbughit’o care incotro si brusc s’a facut senin si frumos din nou. Tipic. Asa ca in drumul meu catre masina am mai facut cateva poze:
Padurea arata destul de misto, pacat ca inca nu e asa de mult verde.
Si cam asta a fost pe ziua respectiva. Ziua urmatoare mi’am amintit ca de mult vroiam eu sa fac niste poze la apus pe malul Rinului in Köln, la niste cladiri noi construite acolo. Asa ca am purces din nou la drum, 35 minute pana la Köln pe autostrada. Dupa ceva bajbaiala am gasit un loc pe malul raului cu o priveliste misto. Ceea ce nu a fost asa de misto a fost frigul si vantul. Nu am planuit corespunzator asa ca in scurt timp eram inghetat ca proverbialul rahat. Da’ nu m’am lasat si tot am facut niste poze. Nu le’am procesat pe toate inca, insa doua sunt mai jos:
Dupa un timp am renuntat si am plecat. Ziua urmatoare un coleg de servici mi’a povestit despre un radio telescop care cica ar fi prin zona. Radio telescop ? Astronomie ? Spatiu cosmic ? SciFi ? Mesaje de la extraterestri ? Aici e de mine! Asa ca am cautat informatii si sa vezi si sa nu crezi: unul dintre cele mai mare telescoape din lume este doar la 25 minute de condus, undeva intre niste satuce uitate de timp. De fapt chiar a fost cel mai mare telescop radio de tipul asta din lume pentru 29 de ani, pana in 2000, cand americanii au construit unul care este un picut mai mare. Ca deh, americanii trebuie sa fie ei mai cu mot decat ceilalti. Telescopul are o antena parabolica de 100m si impreuna cu structura ce o suporta, este imens. Nu prea multe chestii stiintifico-fantastice se petrec pe acolo insa. Doar stiinta. Si nici vorba de extraterestri.
Dupa cum spuneam, dupa un drum de 25 minute prin paduri si zone rurale, eram acolo. Chit ca este imens, nu vezi telescopul decat cand ajungi relativ aproape pentru ca este ascuns intr’o depresiune intre cateva dealuri, pentru a elimina mare parte din interferenta radio. Toate chestia este foarte impresionanta, cladirea de langa pare de jucarie in comparatie insa abia cand am vazut un punctulet la baza telescopului (care era de fapt un muncitor) mi’am dat seama de imensitatea constructiei.
Telescopul este controlat si operat de la distanta, din Institutul Max Planck pentru Radio Astronomie aflat la Bonn. Si se pare ca este folosit extrem de intensiv, este in functiune aproape tot timpul si cat timp am fost acolo, am vazut antena repozitionandu’se de cateva ori. Cand vezi constructia aia imensa miscandu’se pentru a asculta unde electromagnetice de la galaxii aflate la milioane de ani lumina departare, ceva te face sa te simti extrem de mic si insignifiant:
Au chiar si un webcam prin care se poate vedea telescopul online, in timp relativ real (o imagine la 30 secunde): Webcam telescop. Dar cum toate lucrurile bune au un sfarsit, cand a inceput sa se intunece am plecat catre masina, asa mic si ingnifiant cum ma simteam.
Si cam asta a fost interesant in saptamana asta ;-)
Daily stuff, Pictures | Stefan | 
martie 14, 2010 1:31 am | 
Comments (4) 
