Cisco CRS-1

Saptamana asta, ca urmare a unei operatiuni de upgrade a software’ului pe routerele din backbone, a trebuit sa efectuez procedura pe unul din routerele CRS-1 din Stuttgart, ca tot locuiesc prin zona. Lucrez, configurez si fac troubleshooting pe asemenea routere de 2 ani de zile insa pana acum am vazut fizic unul doar un pic intr’unul din laboratoarele noastre. Insa de data asta am avut posibilitatea sa petrec mai mult timp cu un asemenea router.

Cisco CRS-1 Carrier Router System este, dupa cum sugereaza si numele, un backbone router de nivel carrier care se gaseste de regula in reteaua marilor ISP’uri. In configuratia sa completa de 16-sloturi poate transfera date cu pana la 92 Tbps (da, Terabiti) iar pretul la care ajunge complet echipat poate face  pe cei mai slabi de inger sa lesine. Modelul de CRS pe care il folosim noi este varianta medie de 8-sloturi, care nu este echipata complet cu line-card’uri si este oarecum mai ieftina. Desigur, nu este definitia de “ieftin” cu care suntem obisnuiti, pretul e oricum ridicol de mare. Este de asemenea un monstru de router, doar carcasa cu ventilatoarele are in jur de 150kg. Configuratia complete pentru varianta de 8 sloturi, impreuna cu rafturile pentru surse de alimentare si toate line-card’urile echipate poate ajunge pana la 250kg.

Routerul CRS are un design redundant, este extrem de scalabil si este gandit sa functioneze “always-on”. Ca si software ruleaza IOS-XR care desi arata asemenator cu IOS’ul de pe routerele normale, este bazat pe Linux. Routerele CRS pe care le folosim formeaza nucleul retelei MPLS, care este bazata pe 10Gb Ethernet.

Software upgrade’ul a fost interesant. Versiunea noua vine pe 2 doua flash carduri PCMCIA de 4GB fiecare (cate una pentru fiecare Route Processor) pe care le folosesti in locul celor existente. Procedura de upgrade este destul de diferita fata de un router normal si dureaza o gramada de timp. Implica mai intai un reboot pentru a incarca noua versiune pe cele doua Route Processor redundante iar apoi upgrade’ul se face pe fiecare line-card individual. Una peste alta am fost un data-center’ul ala doua ore jumate.

Ca tot veni vorba de data-center, asta unde am fost este o locatie KPN si, ca mai toate site’urile lor in Germania, este complet automat, nu este nici urma de om pe acolo. Trebuie intai sa suni la un hotline si apoi ei iti deschid usa tocmai din Olanda. La fel si cand vrei sa pleci, nu poti iesi de acolo pana cand nu suni si iti deschid usa.

A fost o experienta interesanta si instructiva in acelasi timp. Si chiar daca a durat cam mult, cat nu am fost cu ochii pe laptop am tot citit la un ebook SF pe mobil (“Consider Phlebas” de Iain M. Banks) si am ascultat muzica. Cartea e buna, imi place pana acum.

Upgrade la Ubuntu 9.10 Beta(Karmic)

De obicei sunt un “early adopter”, cel putin pe partea de software. Si avand in vedere ca Ubuntu 9.10 Beta a aparut acum 2 zile, m’am gandit sa fac un upgrade la desktop PC’ul de acasa.

As zice ca in mare totul a mers destul de bine, este un beta in fond. Am avut cateva probleme micute cu sunete, filme care aratau cam albastru si inca cateva chesti insa nimic ce nu a putut fi rezolvat cu cateva vizite la forumurile comunitatii Ubuntu.

Versiunea finala o sa apara la sfarsitul lui Octombrie.