Da, sunt inca in viata, am luat doar o mica pauza insa nu am uitat de blog.
Inca astept sa vina primavara pe bune. Vremea este intre timp un pic mai buna insa inca sunt destule zile cu temperaturi sub 10C. Totusi, au fost si destule zile frumoase si am incercat sa profitam de ele. Cel mai misto este totusi faptul ca este inca lumina cand ajungem acasa de la servici.
In ceea ce priveste serviciul, lucrurile sunt asa si asa. Asa zisa criza afecteaza pe toata lumea iar firma noastra nu pare sa faca exceptie. Incearca sa reduca din cheltuieli de peste tot si cu toate ca ii inteleg pe undeva, nu imi place deloc. Inca lucrez in amaratul asta de orasel Rheinbach insa sunt semne cum ca s’ar putea sa lucrez din nou in München. Tot nu e chiar asa de aproape de casa insa este mult mai bine decat acum. Este semnificativ mai aproape (in jur de 2h condus, fata de 3-4h pana in Rheinbach) si macar este un oras adevarat, mult mai multe lucruri de facut acolo.
In rest imi vad de treaba cu noul meu hobby si am profitat de zilele lungi si vremea mai buna pentru a merge in tot felul de locuri la facut poze. Printre altele mi’am incercat mana la fotografie stradala (link’ul duce catre un group tematic de pe Deviantart) insa inca nu ma simt asa comfortabil facand asta. Mi se pare cam aiurea sa ma duc la oameni si sa le cer voie sa le fac poze :) Asa ca incercarile mele de pana acum au fost de la distanta sau cand nimeni nu era atent la ce faceam eu. Cateodata merge pur si simplu sa ma plimb cu camera in mana si sa fac poze in timp ce trec pe langa oameni, fara sa mai duc camera la ochi. Ulterior trebuie sa sterg o gramada din ele insa cateva sunt de o calitate decenta si merita pastrate. Presupun ca am nevoie de mai multa practica :)
Mai jos cateva poze facute in ultima luna. Ca de obicei, fiecare poza te duce la pagina ei, unde poti da click for a bigger version.
Un click pe imagine te duce la pagina ei pe Deviantart. Acolo poti da click pentru Full View sau click pe Download pentru o versiune mare.
Din pacate zilele mele de vacanta s’au terminat si sunt inapoi la lucru. Dupa 4 saptamani acasa (cea mai lunga vacanta de pana acum) o sa imi ia ceva pana ma obisnuiesc cu “viata la birou” insa incet incet, se rezolva.
Intre timp in Pestera, renovarea bucatariei este aproape gata si vreau sa spun ca arata MULT mai bine acum. Nu am primit totusi OK’ul pentru a face poze si a le publica pentru ca inca nu arata “perfect”, inca sunt cateva chesti de vopsit. Insa poate in weekend’ul asta care vine.
Baia de la etajul nostru este aproape terminata si ea iar in weekend’ul ce a trecut am renovat camaruta de la primul etaj unde avem masina de spalat si uscatorul. Inainte era murdara si urata, acum arata curata si am pus ghips pe pereti in loc de tapet. Am pus pe jos linoleum nou iar acum este izolata calumea. Proprietarii anteriori au fost niste porci, nu am cum sa ii numesc altfel.
Am inceput sa lucrez mai mult cu noua mea camera Canon. Mai intai am fost oarecum surprins sa constat ca nu vine cu nici un fel de card asa ca mi’am comandat un SD card de 16GB de la Amazon si acum totul e in regula. De cele mai multe ori photografiez in format RAW si nu JPEG iar apoi fac post-procesarea in Adobe Lightroom sau RawTherapee daca sunt in Linux, asa ca spatiul extra de pe card este binevenit, un fisier RAW poate ajunge si la 20MB.
Inca mai am mult de invatat insa mi’am reactivat conturile pe Flickr si Deviantart si am inceput sa imi public incercarile acolo. Am pus si un mic widget pe blog care afiseaza ultimele poze de pe flickr Deviantart (widget’ul pentru flickr arata naspa).
As fi vrut sa am niste lentile ceva mai rapide, chiar si ceva ieftin ca un Canon EF 50mm/ 1,8/ Objektiv II, insa asta nu e chiar o prioritate acum asa ca o sa mai astept.
Din pacate zilele calduroase ale verii s’au dus. Inca vad zile senine insa este cold si deja avem temperaturi negative in timpul noptii. Nici macar nu am avut toamna, parca a sarit direct la iarna. Nu stiu daca sa ma bucur sau nu, nici dupa toamna nu prea ma dau in vant, cel putin nu dupa partea ploioasa.
La servici inca este ok. In afara de faptul ca ma vantur in fiecare saptamana intre doua orase, proiectul este interesant, “challenging” si imi da posibilitatea sa lucrez cu tehnologi care nu sunt asa de accesibile in alte locuri. Este un loc bun sa inveti lucruri noi si as zice ca este mediul de lucru perfect daca studiez pentru CCIE, Sfantul Graal al certificarilor Cisco (partea de Service Provider).
Ceea ce este exact ce fac cativa dintre colegii mei insa nu usor deloc. Asta este unul din acele examene (de fapt, un laborator de 8 ore) unde nu este suficient doar sa stii, trebuie sa stii perfect si sa poti lucra rapid pentru ca esti in mod constant presat de timp. Si in plus nu este ieftin deloc, poti baga mii si mii de euro in certificarea asta: carti, inchirieri de rack’uri online, boot camps, laboratorul insusi, cheltuilei de calatorie, etc. In mod clar nu prea sunt sanse de succes fara suportul companiei la care lucrezi. Si ca sa punem capac la toate, ratia de reusita este extrem de mica. Se zice ca mai putin de 10% din cei ce dau examenul il iau din prima. In medie, un candidat are nevoie de 3-4 incercari pentru a trece examenul. Cam nasol, nu ?
Personal sunt probabil la nivelul la care as putea sa incerc insa nu am timp pentru asa ceva, nu cand sunt pe drumuri majoritatea timpului. Poate mai tarziu. Intre timp o sa ma orientez pe alte certificari la nivelul profesional.
Vacanta vine si ea la sfarsitul anului, ceea ce este misto, abia astept. Nu cred ca o sa mergem pe undeva insa ceva timp acasa o sa cada bine. Si ca tot vorbim de vacanta, un lucru ma enerveaza la firma mea. Ne cer sa le dam un plan al zilelor de vacante pentru tot anul urmator. Am 28 de zile de vacanta si trebuie sa le planific pe toate la inceputul anului. Le inteleg punctul de vedere intr’un fel, au nevoie sa aiba un fel de privire de ansamblu cu zilele in care lumea este plecata insa tot cred ca e un pic stupid. De unde sa stiu ce o sa fac peste un an ? Se pot ivi tot felul de lucruri neasteptate insa nu o sa mai pot sa schimb nimic daca exista un conflict cu altcineva.
Ne spun ca au nevoie de acest plan din “motive organizatorice” si ca poti schimba insa toata lumea stie ca odata ce ai predat planul ala, asta este, e fix. Mici sanse sa poti schimba ceva. Nu am avut asa ceva la firma anterioara insa era un pic mai usor acolo presupun, departamentul era mai mic si erau mai mici sanse sa ai un conflict.
Si la sfarsit, ceva fara legatura. Am dat peste un articol interesant pe cracked.com: “7 Reasons the 21st Century is Making You Miserable” (via). Din pacate e doar in engleza. E un pic lungut insa se merita citit.
7 Reasons the 21st Century is Making You Miserable
O zi frumoasa afara, relaxandu’ma intr’un sezlong in pauza de masa ;-)
Dupa o mica pauza cu carnati albi, bretzel si bere, ma pot relaxa si eu un pic inainte sa continui munca. Insa inainte sa fac asta vreau sa va impartasesc niste ganduri despre niste chestii care se intampla la servici.
Daca lucrezi intr’o companie mai mare atunci este foarte posibil ca exista alti angajati pe care nu ii cunosti, sau nu prea mult oricum. De exemplu, unde lucrez acum biroul meu este intr’o camera aflata la capatul unui coridor lung, trebuie sa il strabat de la un cap la altul de fiecare data cand vreau sa plec, sa ma duc la bucatarie, toaleta, etc. Deci iata’ma iesind din birou si intreptandu’ma catre capatul celalalt. Si ca un facut, din partea cealalta cineva face acelasi lucru, mergand spre tine.
Asta e momentul can rotitele se pun in functiune. O sa intre intr’un birou pana sa ajung la mine ? Dar daca nu o face ? Il cunosc ? Ce o sa spun ? Oare sa spun “Salut” ? Dar daca i’am mai spus asta o data, atunci ce mai fac ? Un al doilea “Salut” o sa sune cam stupid, tipul o sa creada ca sunt un handicapat care uita tot. Asa ca vezi tu, treaba este complicata. Practic, eu vad urmatoarele optiuni:
- daca intra intr’un birou pana sa ajunga la tine atunci ai scapat, nu trebuie sa spui nimic (cea mai buna optiune).
- daca este prima oara pe ziua de azi atunci poti spune un “Salut“.
- cateodata poti doar zambi cu subinteles si da usor din cap, ceva care sa implice un “Ce mai faci ?” insa fara sa fie nevoie de un raspuns.
- daca e dimineata si e una din persoanele cu care dai mana de obicei, atunci fa’o. Desigur, nu merge asa de bine daca este vorba de o femeie.
- daca il stii pe tip si iti aduci aminte de o activitate comuna, atunci te poti opri si spune ceva de genul: “Hei, ce s’a mai intamplat cu bla bla bla?“. Merge si asta.
- cateodata oamenii spun “Mahlzeit” (in special aici in Bavaria), ceea ce inseamna un fel de “Pofta buna” insa ei spun asta incepand de pe la 9 dimineata pana dupa-amiaza, ca un fel de “Salut“. De fiecare data ma gandesc: “Ce naiba ? Ce pofta buna ? E dimineata!”. Nu m’am obisnuit nici acum cu asta insa stiu ca e doar o vorba asa ca le raspund cu “Salut“, avand in vedere ca asta vor sa spuna oricum.
- te poti concentra undeva pe perete si nu spune nimic.
- poti sa gasesti subit ceva interesant pe hartia pe care o ai in mana.
- sau la mobil.
- poti sa iti suni casuta vocala si sa asculti cu o mutra preocupata mesajul “Nu ai nici un mesaj nou!” pana treci de el.
- daca e la sfarsitul zilei poti sa spui pur si simplu “La revedere!“.
- daca tipul are o cana in mana poti spune ceva de genul: “Mereu e loc de mai multa cafea, eh ?“. Desigur, asta o sa sune cam tamp daca tipul are ceai in cana insa cateodata trebuie sa risti.
- poti sa ii dai un pumn prietenesc in umar. Asta nu o poti aplica asa de des, recunosc, este destul de jos pe lista de prioritati. Si nu fa asta niciodata daca tipul are o cana in mana, aerul “prietenesc” s’ar putea sa dispara rapid.
Cam atat imi vine in mine acum insa sunt convins ca exista mai multe optiuni.
Sunt inca prin zona si nu am uitat de blog, doar ca in ultimul timp am fost un pic ocupat cu alte chesti. In timpul saptamanii nu se intampla nimic special, doar lucru ca de obicei. In majoritatea timpului sunt in München iar din cand in cand sunt in oraselul asta de rahat intr’un orasel mic numit Rheinbach, pe partea cealalta a Germaniei. Unde o sa fiu de fapt si saptamana viitoare. Abia astept, nu mai pot de nerabdare. Umm .. nu, nu prea. In orice caz, nu prea am de ales asa ca trebuie sa ma duc.
Am tot lucrat la casa, pe care am poreclit’o “Pestera”, nu intrebati de ce. Pestera incepe sa arate mai bine acum. In acelasi timp incercam sa facem ceva in legatura cu ceea ce numim “city rats”. Nu sunt de fapt sobolani, ci porumbei. Nu ne plac, stau peste tot be acoperis si geamuri, fac sunete ciudate si gretoase si se mai si caca peste tot. Din fericire Freya a gasit o posibila solutie:
Da, este o pusca cu apa de tip carabina cu pompa si are o raza de actiune destul de mare. Ii vanam acum si cred ca incep sa se prinda ca nu mai sunt in siguranta atunci cand aterizeaza pe unde li se scoala.
La inceputul lui Iunie am in sfarsit o saptamana de vacanta, ceea ce e misto. In acceasi perioada or sa vina parintii mei in vizita si vor aduce cu ei pe cineva micut si special, pe care ma voi bucura foarte mult sa o revad. Asta este si unul din motivele pentru care am accelerat un pic renovarea in Pestera. Inca nu e gata sa primeasca prea multi oaspeti insa sper sa terminam in timp ;-)
Pe plan profesional inca lucrez pentru certificarea CCSP, mai am de dat inca doua examene in care Cisco ASA firewall joaca un rol major. Nu este ceva cu care pot sa ma joc acasa asa ca nu am prea multe variante. Fie ma duc la niste cursuri sa cumpar ce carti pot pentru self-study si fac exercitii online. Ceea ce o sa fac, de altfel. Internetwork Expert este un binecunoscut site pentru candidatii la CCIE, Sfantul Graal al certificarilor Cisco. Tot de la ei poti inchiria rack’uri si am vazut ca rack’ul pentru CCIE Security are toate echipamentele de care am nevoie pentru examenul meu cu ASA: 2 firewall’uri ASA, un sensor IPS, server ACS, etc. Perfect.
Asa ca am inchiriat slot’uri pentru o saptamana la sfarsitul lui Iunie, o sa stau acasa si o sa exersez. Nici macar nu e chiar asa de scump, doar $15 pentru 5.5 ore. Seful meu a aprobat planul, poate costul de $90 + ceva carti pentru o saptamana in comparatie cu cateva mii de euro pentru un curs Cisco de 4 zile plus cheltuieli de deplasare a avut ceva de a face cu asta.
Ca fapt divers, inca incerc sa o conving pe Freya sa faca un guest-post pe blog insa pana acum fara succes. Inca lucrez la asta, ar avea cateva povestiri amuzante de publicat ;-) M’am si oferit sa le traduc in romana insa cred ca este nevoie de mai multe incurajari. O sa vedem.
Tags: ccie, ccsp, cisco, germany, house, munich, pigeons, rack, rheinbach, watergun, work
Daily stuff, Our House, Pictures | Stefan | 
mai 20, 2009 6:33 am | 
Comments (3)
Vremea a fost ceva mai calda pentru un timp (cand zic cald, ma gandesc la cateva grade peste zero … ) insa apoi a luat’o razna din nou. Cam asta vedeam eu ieri pe geam de la birou:
Naspa de tot. Acum vad ca s’a mai potolit si afara arata cam asa:
M’am saturat de iarna. M’am saturat de zapada. M’am saturat de frig, de umezeala, de gheata, de vant rece. M’am saturat de temperaturi negative. Nu vreau prea mult, doar cateva grade peste zero.
Asta seara ajung acasa dupa 20:00 asa ca nu mai e timp de nimic. Maine trebuie sa mergem in tot felul de locuri, cumparaturi, etc. Duminica avem un pic de relax insa de luni o luam din nou de coada. Eu sunt inca acasa insa ziua o sa fie super aglomerata.
Dimineata trebuie sa ma duc din nou la apartamentul vechi, am vorbit cu o firma pentru transportul ultimelor piese de mobila, au fost prea grele pentru noi. Apoi trebuie sa merg repede pana in orasul capitala al Kreis’ului unde o sa imi depun actele pentru noul carnet de conducere, pentru ca nu se poate la mine in sat. Evident, nu e gratis: 41 €. Apoi inapoi la Hertz de unde am inchiriat din nou o duba pentru o zi. Apoi mergi acasa, incarca mormanele de saci de gunoi, electrice vechi, lemn vechi,etc. Deponie, inapoi la Hertz si apoi intr’un final: acasa. Si ziua e probabil terminata ;-) Super.
